Zepter susține elita pasionaților de tenis, cu Tudor Tennis Trophy

La fiecare mijloc de august, Tudor Tennis Trophy aduce împreună, de 19 ani încoace, amatori pasionați care iubesc tenisul și sportivitatea. Anul acesta, Zepter România este partener oficial, așa că am stat de vorbă cu Maria Tudor, fiica fondatorului Tudor Tennis Trophy și omul-cheie al turneului, despre sport, pasiune și stil de viață sănătos.

Povestea Tudor Tennis Trophy – turneul de amatori care are loc în fiecare an, în jurul datei de 15 august – a debutat la Buftea, în 1999, din pasiune. ”Pasiune”: cu siguranță unul dintre cele mai vehiculate, ba chiar abuzate concepte din ultimii ani. E convenabil pentru că se lipește ușor de orice, de la teorii de productivitate până la speech-uri motivaționale. Rareori însă este pasiunea un concept atât de nepretențios și de organic precum în povestea turneului de tenis început în 1999 de către o familie care iubește tenisul și reuniunile cu prietenii.

Pasiunea din povestea Tudor Tennis Trophy nu e declarativă și incandescentă, e mai curând produsul unor întâmplări fericite, stârnite de oameni care trăiesc tihnit o viață simplă, confortabilă și plină de bucurii. Au propria grădină de legume, se trezesc în fiecare dimineață cu imaginea lacului Buftea, iar oamenii pe care îi atrag în jurul turneului lor sunt la fel ca ei: între 20 de ani și 60 plus, toți iubitori de tenis, dar și iubitori de viață bună pur și simplu. Turneul a prins viață tocmai pentru că oamenii veneau cu bucurie să socializeze și să se distreze. Fără nimic pompos, doar cu entuziasmul onest al cultivării unei mici plăceri personale.

Tudor Tennis Trophy e o comunitate de oameni care se simt ca acasă pentru că atmosfera turneului este una de „eveniment organizat acasă la cineva”. ”Avem un mic staff special pentru turneu ca să care lucruri de colo-colo și să ne ajute cu logistica, dar în rest mama face sendvișuri și pizza, tata se ocupă și el de ale lui de organizarea curții”, explică Maria Tudor, fiica organizatorilor și, de ani buni, omul de bază al evenimentului.

Vâzându-i pe ei că se implică în fiecare detaliu, toți oamenii prezenți la turneu le urmează exemplul și chiar ajunge să pară totul o reuniune între prieteni, pentru că fiecare face câte ceva. Te simți musafir în casa cuiva, nu doar participant la un turneu, fiindcă în definitiv la ce alt turneu de tenis poți să pui o întrebare și să ți se răspundă: „Da, vezi că e mama în bucătărie, cere-i ei direct!”?

Sunt 3-4 cupluri care s-au cunoscut la turneu și s-au căsătorit, oameni care au devenit prieteni buni, oameni care își organizează concediile și programul dintr-un an în jurul turneului, tocmai pentru că nu concep să mai lipsească. Networking-ul este un alt concept despre care citim multe teorii adormitoare, dar care aici vine nespus de firesc. Oameni cu preocupări similare vin laolaltă uniți de o pasiune și ajung să fie prieteni, să facă afaceri împreună sau să descopere domenii noi de activitate. Simplu, fără nimic forțat.

Tocmai pentru că e o atmosferă de dulce familiaritate, accesul la Tudor Tennis Trophy se face pe bază de recomandare: cineva știe pe altcineva care e interesat și care ar vrea să vină și tot așa, din vorbă-n vorbă. Nu și-au dorit să-l crească într-un turneu la care faci „sign up”, la care plătești doar o contribuție ca să te înscrii, pentru că s-ar fi pierdut tot farmecul și pentru că există un singur teren de tenis, ceea ce oricum restricționează din start numărul maxim de participanți.

Jucătorii noi sunt fascinați de fenomen și ajung să trimită după eveniment emailuri care o impresionează profund pe Maria. Nu există satisfacție mai mare decât atunci când cineva pasionat de tenis îți spune: ”Merg lunar la turnee de tenis pentru amatori, dar ca aici… nu e nicăieri altundeva”. Ba chiar mai mulți i-au spus că așteaptă turneul cu aceeași nerăbdare cu care așteaotă Crăciunul sau Anul Nou. E ceva care implică socializare, divertisment, plăcerea de a face o activitate pe care o iubești. Un bubble tot mai rar în lumea în care trăim.

Povestea unui teren 

Turneul Tudor Tennis Trophy a început în 1999, când Maria avea 13 ani. Casa cu deschidere la lac din Buftea a fost făcută însă câțiva ani mai târziu. Proiectul arhitectural era îndrăzneț, iar părinții Mariei au așteptat trei ani înainte să se apuce efectiv de el.  I se spune „casa vapor”, pentru că are un design mai neconvențional pentru locul în care se află, dar simplu și de bun-gust, cu deschidere amplă la lac și spații largi și luminoase.

Pe terenul respectiv a fost mulți ani o cabană minusculă, cu un pod, unde – copil fiind – Maria mergea ca și cum ar fi fost în tabără, pentru că părinții ei își invitau acolo prietenii. Când au construit terenul de tenis, tatăl Mariei a avut ideea ingenioasă de a face un mic turneu, în joacă, în onoarea inaugurării terenului, chemând câțiva dintre acei prieteni. Se întâmpla în 1999 și, pentru că și Maria și mama ei sunt Marii amândouă, au decis ca prima ediție să fie pe 15 august, de Sfântă Mărie.

Pe locul terenului de tenis, în proiectul inițial de construcție, se afla o zonă de grajduri de cai. Familia Tudor avea de recuperat în acea perioadă o creanță de la un partener de afaceri și se afla pe o listă credală foarte lungă, genul acela de listă unde știi că sigur nu mai recuperezi niciun ban. Pentru a nu fi paguba completă, aveau de ales între a lua câteva tractoare sau… trei cai.

Le-a surâs ideea cailor, fiind iubitori de animale, și așa a ajuns grajdul în proiectul lor de amenajare. Doar că, așa cum se întâmplă în viață, socotelile nu ies chiar așa cum le-ai făcut acasă. „În trei zile, caii au început să ne mănânce copacii din curte”, își amintește Maria, râzând. „Așa că tata s-a gândit că ar fi mai bine să renunțăm la ideea grajdurilor de cai și să facem ceva mai ușor de întreținut”. 

Așa au ajuns să aibă terenul de tenis, iar primele fotografii din anii 90, pe care mi le arată Maria, seamănă mai mult cu întâlnirile unor prieteni buni, uniți de o plăcere comună. Bucuria împărtășirii unor bucurii cu alți oameni care înțeleg, mai ales în epoca pre-Fabook și Instagram, când nu conta să fii văzut undeva sau să dai check-in, ci să te bucuri pur și simplu de o experiență.

Criza schimbă totul

Familia Tudor activează, printre altele, în zona de industrie grea și de imobiliare, domenii puternic lovite de criza din 2008. Maria s-a întors în țară de la studiile de business management la Londra chiar înainte de ediția Tudor Tennis Trophy din 2011, iar tatăl ei i-a pus practic în brațe turneul si a preluat organizarea turneului de la parintii ei. Aria de activitate a familiei fusese foarte lovită, era o perioadă grea, așa că I s-a spus că poate face turneul dacă vrea, dar că trebuie să se ocupe de tot de la A la Z, fiindcă lucrurile s-au schimbat.

Mi-au spus că, pentru a continua, trebuie să găsesc sponsori care să ne susțină ca sa putem gazdui in continuare TTT. A făcut-o, iar în prezent – după 6 ani de la acel moment de cumpănă cand Maria a preluat organizarea – nu e nevoie să mai bată la ușa nimănui, fiindcă sponsorii și partenerii o contactează ei. Așa s-a cristalizat și colaborarea cu Zepter, unul dintre brandurile omniprezente în viața familiei Tudor din 1994 încoace.

Maria și părinții ei se implică în tot, iar amprenta lor se simte pe fiecare amănunt, de la veselă până la atitudine. Oamenii spun adesea că pleacă încărcați cu energie bună, că au un sentiment plăcut când stau în curte și privesc meciurile sau când se află pe teren. E un schimb de energie: dai ca să primești înapoi.

Deși tenisul rămâne pasiunea principală, capul familiei Tudor, tatăl Mariei, are și un club sportiv, a sponsorizat echipa de fotbal a artiștilor și este președinte de onoare la Federația de Tir cu Arcul. În 2010 s-a apucat a initiat de un proiect complex: a adus manuscrisele lui Dimitrie Cantemir din arhivele rusești, a susținut publicarea lor în România și a dezvelit bustul lui Cantemir la sediul Parlamentului European, care ulterior a fost amplasat într-o piață din Bruxelles. „Știu de ce face tata toate astea”, explică Maria. „Nu l-a interesat niciodată faima, nu e ca și cum cineva o să-i facă vreodată lui statuie fiindcă a adus niște manuscrise înapoi în țară. Nu e vorba despre asta, e vorba despre ideea de a da ceva înapoi. Dacă ai, trebuie să dai”.

Maria a învățat multe de la el, iar însuși modul în care familia ei a gestionat acest turneu dintotdeauna a fost o lecție de viață care i-a decis și cariera: după 19 ani de Tudor Tennis Trophy și unul de directorat al federației române de tenis, Maria știe ce vrea. Impresariază tenismeni, încercând să-și pună spiritul organizatoric și leadership-ul în direcția creării unui sistem coerent de reguli și standarde pentru toți cei implicați. Trebuie să existe un plan, o gândire de ansamblu și o continuitate.

Tudor Tennis Trophy și Zepter

Alăturarea între turneu și Zepter a venit lesne, având în vedere că familia Tudor cunoaște produsele și le folosește de mai bine de 20 de ani. Primul produs Zepter cumpărat a fost un set de trei vase care să poată fi folosite simultan, unul peste celălalt, pentru că se potrivea cu tot conceptul de viață sănătoasă dobândit din copilărie de către soții Tudor, obișnuiți cu legume și fructe din grădinile bunicilor și cu preparate gătite în casă, cu dragoste.

Întrebând cum au descoperit Zepter, aflu că, taman viceversa, Zepter a descoperit familia Tudor acum 20 de ani. Un consultant a dat un telefon, la recomandarea unei cunoștințe a familiei, și apoi a fost „dragoste la prima vedere”. ”Mi-a spus în câteva cuvinte despre ce este vorba și am fost de acord să găzduiesc o prezentare a produselor la mine acasă, unde am invitat câteva prietene. Am fost convinsă din start că am nevoie de produsele Zepter, care erau și sunt practice și frumoase în același timp”, își amintește mama Mariei.

Pe atunci, la începutul anilor 90, piața nu era invadată de atâtea alimente nesănătoase, exista dorința de a încerca preparate noi și de a mânca bine, iar rețetele încă circulau din vorbă-n vorbă între gospodine. De asta s-a și potrivit atât de bine Zepter cu stilul de viață al familiei Tudor: puteau găti în stilul simplu și sănătos pe care și-l doreau, cu multe legume, carne de calitate și rețete curate, dar în același timp rapid și gustos.

„S-a dovedit, în cei peste 20 de ani de când familia mea a cumpărat primele produse Zepter, că am făcut o investiție foarte inspirată”, zâmbește Maria Tudor. ”Toate vasele de gătit, farfuriile, paharele, castroanele și tăvile arată foarte bine și acum, le folosim pentru mâncare sănătoasă și gustoasă, dar dau și un aspect elegant fiecărei mese. Ne place mult să aranjăm masa în fiecare seară”.

Principiile pentru o viață sănătoasă după care se ghidează familia Tudor sunt clasice: produse cât mai naturale, în principal legume din grădina proprie și din alte câteva surse confirmate, apoi multă mișcare și o armonie interioară care să-i țină pozitivi și cu „drag de viață”, cum îi place Mariei Tudor să spună. „Ne place să ne înconjurăm de frumos și să ne bucurăm de el, iar cu Zepter gătitul și servitul mesei sunt o activitate foarte plăcută. Pe lângă simplitatea gătitului, calitatea și gustul mâncării, îți este drag să folosești niște vase frumoase și deștepte, cu design elegant”.

Follow:
Share:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *