Petra Gerić: cum treci de la marketing la bucătăria unui iaht de 5 stele

A participat la Masterchef Croația, a condus un restaurant franțuzesc lângă Strasbourg, iar de aproape trei ani este private chef pe iahtul JoyMe al lui Philip Zepter și chef oficial Zepter International. Petra Gerić este dovada vie că trebuie să ai mare grijă ce-ți dorești fiindcă e foarte probabil să se-ntâmple și să-ți schimbe viața pentru totdeauna.

Petra Gerić e genul de om pentru care s-a inventat expresia „esențele tari se țin în sticluțe mici”. Doar că în loc de „esență tare”, ei i s-ar potrivi mai curând „energizant”. Are un entuziasm incredibil, râde cu poftă de orice glumă și se află în continuă mișcare de dimineața până seara, fără să se plângă. Nu doar azi, în ziua interviului nostru care are loc în București, la sediul Zepter, ci de o săptămână încoace, de când gătește, dă interviuri, face filmări pentru televiziuni și ține training-uri de gătit cu zeci de angajați ai filialei românești a companiei.

Dacă n-am fi știut aceste detalii și n-am fi fost alături de ea în ultimele zile, puteam pune pariu că vine direct de pe vreo insulă grecească în care s-a aflat cu JoyMe, iahtul de cinci stele pe care lucrează jumătate de an.

Cealaltă jumătate de an se ocupă de training-uri pentru Zepter International și este private chef al lui Philip Zepter însuși. Când i se face un compliment pentru vivacitatea ei, Petra râde: „Mă bucur că par fresh, chiar dacă în momentul ăsta nu sunt, fiindcă muncesc cu multă plăcere și, dacă asta se vede, e perfect”.

Se vede și se simte, fiindcă fericirea e cel mai greu lucru de simulat, iar de trăit chiar și mai greu. Petra știe prea bine, fiindcă povestea ei n-a fost tocmai lină și chiar și sosirea în cadrul Zepter s-a întâmplat, după cum spune, râzând, în urma unei „săptămâni complet nebune”, pe care, dacă privește înapoi, nu-i vine să creadă că a trăit-o ea.

MASTERCHEF DE LA TREI ANI

Absolventă de marketing, Petra iubise de mică două lucruri. Gătitul și călătoriile. „Aveam 3 ani și mama mă lăsa acasă cu bunicul”, își amintește ea, râzând, „Venea seara și-l găsea pe bunicul adormit și pe mine în bucătărie, fericită, chipurile făcând prăjituri, cu făină peste tot și toate oalele aruncate care-ncotro”.

La opt ani, venind de la serviciu seara, părinții au descoperit că Petra pregătise masa pentru toată familia, după o rețetă văzută la televizor: vinete umplute cu carne tocată și cu roșii culese din grădină. „Tatăl meu, bietul de el, detesta vinetele, dar a mâncat pentru că era făcut de fata lui și pentru că, din câte mi-au spus, a fost chiar foarte bun”, își amintește Petra, râzând.

Pe măsură ce au mai trecut anii, gătitul a rămas pasiunea principală, căreia i s-a mai adăugat una: călătoriile. La scurt timp după episodul cu vinetele, le-a spus părinților ei că va găti mereu, iar când se face mare va avea propria agenție de turism, ca să călătorească peste tot. Așa și-a atras și o poreclă simpatică, echivalentul în croată al cuvântului „gurmand”, doar că în ceea ce privește călătoriile. Poputak. 

După ce a terminat facultatea de marketing turistic, Petra a lucrat într-o agenție, iar în 2012 a participat la Masterchef Croația. După concurs, atenția și popularitatea nou-câștigate au propulsat-o în postura de chef într-un restaurant din Zadar, pe coasta dalmată a Croației, și apoi într-un mic local șic-franțuzesc de lângă Strasbourg.

GĂTITUL? NICIODATĂ!

„Când m-a cunoscut domnul Zepter, jurasem că eu nu voi mai găti niciodată fiindcă începusem să urăsc această profesie”, recunoaște Petra. „Muncisem în Franța cu o echipă care nu era deloc deschisă, managerul nu era de specialitate și nu înțelegea deloc industria, iar eu făceam munca a patru oameni și nu vedeam niciun fel de apreciere sau mulțumire”.

Revenise în Croația, își reluase jobul de la agenția de turism și era mai mult decât împăcată cu gândul că gătitul va rămâne pasiunea ei de timp liber. ”Era universul meu, singurul moment în care nu mă gândeam la nimic și mă deconectam total de lume”, recunoaște ea.

La scurt timp după ce a revenit în companie, o colegă care plecase din agenție la Zepter a contactat-o să-i solicite un proiect de marketing: ”Voia să-i găsesc un mod de a promova mai bine brandul Zepter în Croația, în special vasele”.

Folosindu-se de experiența proprie, Petra a venit cu ideea ingenioasă a unor clase de gătit în stil Zepter, făcute în cerc restrâns, cu 4-5 oameni, pentru a promova vasele: „Voiam să-i învățăm să facă totul de la zero: de exemplu dacă gătim paste, îi învățăm de la aluat până la preparatul final, totul în vase Zepter”. 

Celor de la Zepter le-a surâs ideea, iar Philip Zepter însuși și-a dorit o întâlnire în care Petra să-i prezinte proiectul. Atunci a început săptămâna nebună și providențială de care își amintește. „Eram la Barcelona cu un proiect pentru agenție, iar când m-am întors toată lumea mă aștepta să prezint proiectul. I-am dus într-un loc unde aș fi văzut eu să se țină cursurile, le-am gătit un pic ca să le arăt cam ce stil aș vedea, le-am mai dat câteva detalii și asta a fost prezentarea”, povestește Petra. La final, în loc să bată palma strict pe proiect, Philip Zepter a plusat cu o întrebare: „N-ai vrea să lucrezi cu mine?”.

Petra râde când își amintește, fiindcă inițial a crezut că i se oferă un job în vânzări. „I-am explicat, politicos, că tocmai m-am reîntors în marketing, profesia pe care am studiat-o, și că n-aș vrea să-mi întrerup iar firul profesional”. Doar că Philip Zepter nu asta avea în minte. „Nu, nu, vrem să fii chef pe JoyMe, iahtul nostru”.

”NU ȘTIAM DACĂ VOI SUPRAVIEȚUI VERII”

La momentul respectiv, Petra habar nu avea că în afară de vasele Zepter mai existau și alte produse, cu atât mai puțin că Philip Zepter deținea un iaht. I-a cerut timp de gândire și a vrut să vadă iahtul. „Când am intrat în bucătăria iahtului prima oară, n-am putut să mai spun altceva decât DAAAA”, râde ea. „Problema e că nu știam nimic despre ce presupune să gătești în stil Zepter, în profesia mea de bucătar puneam sare din belșug peste orice, foloseam unt, ulei, tot ceea ce filozofia Zepter interzice”.

A făcut o înțelegere cu domnul Zepter: va lua toate vasele acasă, va încerca două luni să gătească în stil Zepter, iar dacă îi reușește, vor lucra împreună. După două luni în care familia și prietenii ei au rămas uimiți că se poate găti gustos fără apă, ulei, sare sau condimente, Petra a intrat din nou în bucătăria iahtului și a zis un DA definitiv. După el a mai venit un hop. „Domnul Zepter îmi tot spunea că șase luni vom fi pe mare și restul de șase luni voi face training-uri personalului Zepter din toată lumea”, își amintește Petra. ”Și țin minte că eu i-am zis să mă lase să văd dacă supraviețuiesc verii”. 

Râde când rememorează începuturile, fiindcă – în deplină sinceritate – nu știa la ce să se aștepte. Dacă familiei Zepter nu-i plăcea felul ei de a găti? Dacă nu se adapta? Dacă nu era totuși omul potrivit? De atunci au trecut aproape trei ani, iar entuziasmul Petrei n-a scăzut niciun pic, din contră. Șase luni pe an este pe mare, cu familia Zepter sau cu câteva chartere care se mai fac vara.

În rest face training-uri care o duc peste tot în lume, gătind live în fața a sute de oameni. Recunoaște că a fost o provocare pentru ea ca chef să gătească într-un stil cu totul nou, care anulează multe dintre artificiile folosite în anii de bucătărie: „În bucătăria franțuzească punem o tonă de unt și de sare peste tot și da, normal că e foarte gustos, dar aici a fost o provocare pentru mine, care m-a făcut să cresc”. 

VIAȚA PETREI, PE UN IAHT DE 5 STELE

”Poputak”, cum o numeau părinții, a ajuns acum să călătorească prin toată lumea, pe un iaht de cinci stele, făcând ceea ce-i plăcea cel mai mult: gătitul. „Știi”, îmi spune la finalul interviului, „în fiecare charter noi avem oaspeți de un anumit nivel” (închirierea iahtului pe săptămână costă 129.000 de euro n.red) și din 8 chartere primesc minim 7 oferte de job de la familiile care vin”.

Toți au folosit aceeași abordare, de nerefuzat: „Spune-ne cât vrei și vino la noi, de mâine”. „Nu-ți spun asta ca să mă laud în niciun fel, nu despre asta e vorba”, zâmbește ea, „O spun doar ca să explic că aș fi putut să plec oricând, dar nu m-a tentat niciodată vreo propunere, fiindcă iubesc echipa și îl respect pe domnul Zepter. El mi-a dat mână liberă într-o perioadă în care nici eu nu aveam încredere deplină în mine și nu știam dacă pot face asta”.

Paradoxal, îi e ușor să țină traininguri cu zeci de oameni tocmai pentru că și ea a început de la zero experiența Zepter și știe exact pașii pe care i-a urmat ca să învețe.

TRAININGURI ȘI COOKING

Când nu e nici pe vas și nici la training-uri, Petra stă în Zagreb, fiindcă de acolo poate zbura ușor oriunde. Părinții ei, care locuiesc în Zadar, Croația, cresc în grădina lor legumele din care îi gătește lui Philip Zepter. ”Domnul Zepter nu e foarte pretențios, dar vrea mâncare sănătoasă și gustoasă. Decât să cumpăr bio și să nu am încredere dacă e bio sau nu, prefer să fac eu”.

Recunoaște că nu are „viață grea” ca private chef, fiindcă atât timp cât mâncarea e proaspătă, gustoasă și ușoară, domnul Zepter e fericit. „Mâncăruri simple, ingrediente gătite cum trebuie, fără să ne complicăm”, îmi explică ea. „Dacă nu am decât paste, îi fac niște paste cu legume și e fericit. Dacă n-am găsit pește proaspăt, că lui îi place foarte mult peștele, nu-i problemă, îi fac altceva. Îmi face viața ușoară”.

Iahtul Joy Me – pe care noi l-am prezentat AICI, luna trecută – este locul cu cel mai zen și sănătos stil de viață posibil. „Serios vorbesc, fără niciun pic de marketing”, râde Petra. În fiecare cameră există Biotron, purificatoare de aer și purificatoare de apă, iar de gătit se gătește doar cu apă purificată.

Dispozitivele VacSy ajută la păstrarea intactă a ingredientelor pentru săptămânile petrecute pe mare, fără andocare în vreun port, iar când sunt la țărm aleg mereu să cumpere cât mai proaspăt. ”Am furnizorii mei peste tot: de pește, de fructe, nu știm niciodată unde oprim și trebuie să avem la îndemână o variantă sigură”, explică ea.

Până acum, cele mai bune experiențe le-a avut cu turcii. „Și dacă-i suni la 12 noaptea și ai nevoie de un ingredient, ți-l aduc”, explică ea. E foarte drastică cu ingredientele fiindcă și-a setat propriile standarde, pe lângă cele ale companiei pentru care lucrează.

„Nu dau niciodată cuiva să mănânce ceva ce eu n-aș consuma. Aleg cu mâna mea fiecare fruct și fiecare bucată de carne, fiindcă mi s-a întâmplat să folosesc intermediari și, după ce ne-au livrat produsele, să le descarc și să le trimit înapoi fiindcă nimic nu era bun”, își amintește ea. „Așa că atunci am decis: în bucătăria mea nu intră decât ce e mai bun”.

Follow:
Share:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *