Avem nevoie de ritualuri: cum aranjăm masa de Paști?

Vulpea din „Micul Prinț” al lui Antoine de Saint Exupery spunea că vizitele trebuie să vină întotdeauna la aceeași oră, fiindcă sufletul are nevoie de ritualuri. Sărbătorile fixe sunt unele dintre acele ocazii, pentru care avem timp să ne îmbrăcăm sufletele și să facem din timp toate pregătirile necesare.

Bucuria gătitului sănătos, în propria bucătărie, este una dintre plăcerile redescoperite de români în ultimii ani, datorită apariției blogurilor culinare, a emisiunilor de gătit la ore de maximă audiență și a platformelor cu rețete și sfaturi pe înțelesul tuturor. A doua parte a ritualului gastronomic – o masă cochetă, pregătită ca pentru un oaspete de seamă, chiar dacă suntem complet singuri – este un tabiet pe care nu ni l-am însușit pe deplin, cel puțin deocamdată.

Indiferent dacă luăm masa solo, în doi sau cu un întreg alai de invitați, grija pentru detalii și pentru micile accesorii ar trebui să fie aceeași. În definitiv, suntem cei mai importanți musafiri din viețile noastre și merităm să mâncăm în fiecare zi în vesela „bună”, cu tacâmurile pe care ne-am obișnuit să le păstrăm pentru ocazii de seamă și cu tot arsenalul de accesorii altădată rezervate pentru „ocazii speciale”. Ce „ocazie” poate fi mai demnă de celebrat decât o masă gătită cu drag și răbdare, chiar și printre zecile de task-uri și lucruri de bifat în vârtejul vieții de zi cu zi?

Ritualul mesei pascale

În ultimii ani, sărbătorile pascale s-au adaptat și ele ritmului de viață alert al vremurilor noastre. Dacă unii dintre noi ne-am păstrat bucuria de a frământa în continuare cozonacii și a prepara acasă pasca și mielul, adaptând eventual rețetele pentru a face totul mai sănătos, pentru cei mai grăbiți și ocupați există varianta brunch-urilor tematice în oraș, alături de familia extinsă.

Indiferent de varianta aleasă, o masă festivă este o ocazie superbă de a ne însuși câteva dintre secretele de „connaisseur” pe care generațiile de dinaintea noastră le struneau cu un firesc înnăscut. Bunele maniere și micile finețuri sunt modul nostru de a arăta că ne pasă de calitatea propriei vieți și, chiar dacă nu ajungem să aplicăm cele de mai jos decât cel mult o dată sau de două ori pe an, la vreo cină de gală, sentimentul de a fi stăpân peste micile tabieturi ale vieții bune este neprețuit.

Deloc întâmplător, francezii grupează ritualul aranjării mesei și gestiunea micilor detalii care țin de ea sub umbrela cuvântului „artă”. L’art de la table, arta de a trăi frumos în jurul unei mese, care ne poate trezi pofta de a trăi mai frumos și în afara ei.

Ce spune „eticheta” despre tacâmuri și farfurii?

Am exemplificat folosind setul de porțelanuri Cobalt Royal de la Zepter:

1. Am terminat de mâncat, plasăm furculița și cuțitul în această poziție:

2. Mâncarea a fost excelentă și vrem să transmitem acest lucru, plasăm tacâmurile astfel:

3. Am luat o pauză, putem plasa tacâmurile astfel, pentru a nu ni se lua farfuria într-un moment de neatenție:

4. Suntem gata pentru următorul fel și vrem s-o semnalizăm discret:

5. Nu ne-a plăcut foarte tare felul respectiv de mâncare:

Follow:
Share:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *