Adevăruri despre medicină de la un doctor reputat: „Analizele nu se interpretează privind chenare, nu sunt despre a fi sub linie sau peste. Sănătatea pacientului nu e un joc al numerelor”

Marija Rakonjac este directorul Zepter Scientific & Medical Board și are un portofoliu impresionant: a studiat în Suedia, Brazilia și Elveția, în domenii de vârf precum etnomedicină, nanomedicină, neuroștiință și oncologie. Acum, Marija alege să spună oamenilor adevăruri despre ceea ce ar trebui să așteptăm de la medici, de la corpul nostru și de la noi înșine.

„Noi, oamenii, ne-am dezobișnuit de lucruri simple. Credem că toate lucrurile de seamă trebuie să fie complicate”, îmi zâmbește medicul Marija Rakonjac, într-o cafenea din București, în timp ce în jurul nostru câteva sute de oameni se agită care încotro. E Congresul Național Anti-Aging, iar Marija a venit să țină o prezentare despre avantajele concrete ale Biopotronului în contracararea efectelor îmbătrânirii, nu doar la suprafață, ci în profunzime.

În medicina anti-aging, în mare măsură se încearcă o cosmetizare, o mascare de riduri. Oamenii sunt obsedați de ele, dar ignoră semnalele profunde ale corpului. Problema noastră, ca oameni ai secolului XXI, este că ne-am obișnuit cu durerea. Ne doare capul, ne înțeapă spatele și ni se pare normal. E în regulă. A devenit uzual să te trezești obosit și stors de energie, dar e inacceptabil să ai un rid la bătrânețe”, punctează ea.

La fel ca la riduri, la multe alte probleme ale corpului ne-am obișnuit să reacționăm, nu să acționăm. Să acoperim, nu să combatem cauza. „Când o femei are unghii friabile, casante, degradate, ce face? Se duce și își pune unghii artificiale, ca să mascheze problema. Corpul tău îți spune ceva, de ce nu asculți? Oare de ce ai unghiile casante și degradate, care e problema de ansamblu? Foarte multe persoane nu au dorința de a înțelege dincolo de această cosmetizare. Dacă nu se mai vede, nu mai contează”.

Când vine vorba de Bioptron, aparatul bazat pe o tehnologie care a luat premiul Nobel în anii ’80, Marija recunoaște că încă există oameni care se îndoiesc de tot: de argumentele ei, de studiile negru pe alb, de explicațiile științifice. Pare prea simplu de crezut că lumina polarizată re puterea de a vindeca organismul uman.

”Știi, cele mai mari realizări în medicină au fost simple, n-au venit din construcții și experimente complicate. Dar e în natura umană să se amăgească cu gândul că doar ce e complicat e bun. Dacă un lucru pare complicat și nu reușești să-l înțelegi imediat, tragi automat concluzia că e ceva foarte complex acolo. De fapt, lucrurile simple sunt cel mai greu de inventat și de înțeles de mintea umană”, crede Marija.

Medicul Marija Rakonjac este dovada vie că oamenii remarcabili sunt în primul rând modești. Marija are o biografie excepțională, care include zeci de ani de studiu la unele dintre marile institute de cercetare din lume.

Vorbește cu pasiunea omului care a știut mereu ce vrea și care-i sunt curiozitățile și interesele și care și-a asumat fiecare alegere. A renunțat la o bursă la Yale pentru una la faimosul institut de cercetare Karolinska din Stockholm, fiindcă știa că stilul ei e unul elimanete urban și că asta o încarcă și o face să funcționeze. „Nu mă vedeam în mijlocul unei păduri, aveam nevoie de fibra urbană. Mie îmi place să mă plimb pe străzi, să privesc oamenii în liniște și să încerc să trag concluzii, să înțeleg natura umană”.

Un medic gândește în ansamblu, nu în bucăți disparate

Institutul Karolinska din Stockholm este unul dintre polii importanți de cercetare în medicină la nivel global, iar pentru Marija a fost locul în care s-a format ca medic. „Ca om de știință, cea mai mare problemă e stresul că rămâi fără fonduri de cercetare pe ceea ce te interesează. Eu am fost norocoasă, la Karlinska nu a trebuit niciodată să găsim surse alternative de finanțare, doar să ne focalizăm pe munca noastră. Prin reputația lui, e un institut care atrage mereu fonduri alocate studiilor în laborator”.

De fapt, Karolinska a fost numit în repetate rânduri un fel de „Harvard” al Europei, însă Marija nu pedalează prea tare pe acest aspect, ci mai degrabă pe faptul că acolo, în Stockholm, ea ca medic a fost împinsă constant să-și depășească limitele. De exemplu, chiar dacă fiecare medic avea o specializare doctorală clară, existau cursuri multidisciplinare obligatorii de genul „Ce e viața și cum ne raportăm la ea?”, în care speakeri reputați din toate zonele culturale veneau să-și ofere punctul lor de vedere, provocând medicii la dezbatere.

”Câți studenți la medicină, masteranzi sau doctoranzi sunt puși vreodată în postura de a se gândi ce e viața de fapt și cum o privim?”, explică Marija. ”La Karolinska nimeni nu mi-a spus, vreodată: știi, dacă tu ești oncolog, nu trebuie să te intereseze microbiologia sau știința cutare și cutare. Din contră, eram forțați să pricepem corpul uman în ansamblu, ceea ce e logic. Dacă ești cardiolog, nu înseamnă că trebuie să ignori restul corpului uman și să nu te intereseze organele care sunt la 10 centimetri de inimă. Trebuie să le înțelegi, ca să poți înțelege omul”.

Pacientul are dreptul să întrebe

Viziunea Marijei despre medicină s-a maturizat acolo, în Suedia, iar abordarea ei despre modul în care se tratează un pacient e foarte echilibrată și nuanțată: ”Eu cred în pacienții care ascultă medicii, le respectă părerea, dar îi și provoacă. Au dreptul să spună <Uite, eu am niște întrebări și vreau să-mi răspunzi la ele>. Pe mine mă entuziasmează dialogul cu pacientul și e firesc ca el să existe”. Un medic nu trebuie să trateze pacientul ca pe un om care vine să i se livreze o soluție de-a gata și să plece cu ea acasă, fără să pună întrebări sau să ceară lămuriri.

Marija crede cu tărie cu un medic bun tratează corpul, nu organul. Chiar dacă valorile pe un anumiți markeri sunt în limite normale, medicul trebuie să le coreleze între ele și să le coreleze cu vârsta și starea ta de sănătate în ansamblu: „Analizele nu sunt doar ceva numeric. Dacă e sub 4 e bine sau dacă e peste 4 e rău. E adevărat că medicii au și multă muncă administrativă de făcut și adesea n-au timp, nu-i acuz dar nici nu-i scuz. Ca medic trebuie să privești analizele în ansamblu, nu doar ca o sumă de valori care sunt mai mari sau mai mici decât niște limite. Acele cifre îți spun multe lucruri despre omul din fața ta”.

Din anii petrecuți la Karolinska Institute din Stockholm, Marija Rakonjac are un doctorat în studiul căilor inflamatorii ale organismului și a modului în care inflamația excesivă din corp se leagă de apariția problemelor oncologice. Și-a făcut apoi un post-doctorat în nanomedicină, a lucrat pentru celebrul Human Brain Institute din Elveția, a studiat etnomedicina în Brazilia și poate să-ți explice concepte complicate în cuvinte simple și analogii deștepte.

Human Brain din Elveția, spre exemplu, este un proiect complex de studiu în domeniul neuroștiinței, iar Marija mi-l rezumă simplu: „Multe medicamente pe care le folosim acum pentru boli neuronale au multe efecte secundare, iar unele funcționează prost. E o zonă gri. S-a investit un miliard de euro într-un sistem de supercalculatoare care analizează datele existente pentru a înțelege cum se pot trata bolile neurologice în viitor, în moduri noi”.

Adeptă a simplității în orice, Marija e prima care demitizează titulaturile complicate din CV-ul ei, cum ar fi nanomedicina, de care oamenii o întreabă tot timpul: „Când aud de nanomedicină, oamenii se extaziază, fiindcă sună bine și e un trend zilele astea. Nanotehnologia nu e despre trenduri, e despre faptul că, lucrând la o altă scară, poți să încerci să descoperi moduri de a trata bolile fără atâtea efecte secundare. E o jucărie interesantă pentru un medic”.

Ce învață un medic oncolog despre viață și moarte

La oncologie Marija a ajuns oarecum accidental, fiindcă o interesa inflamația, ca răspuns biologic al corpului la factori de mediu, dar și ca fenomen scăpat de sub control. Am explicat pe îndelete de ce starea de inflamație ridicată a organismului este sursa unei varietăți de probleme grave, de la boală parodontală până la cancer.

Când vorbește despre cancer, o temă la care majoritatea refuzăm să ne gândim măcar, Marija te face să înțelegi mai bine maladia secolului. Fără patimi, cu o viziune detașată.

”Știi, cancerul este o viață înăuntrul altei vieți. Am vrut să studiez abiltatea cancerului de a păcăli sistemul imunitar al corpului nostru. E ca un joc: te prefaci că ești ceva ce nu ești, ca să înșeli vigilența paznicilor și să te strecori. Scopul meu final de cercetare a fost să înțeleg cum ne putem pune pe picioare un sistem imunitar deficitar, astfel încât să înceapă să-și tragă semnale de alarmă când apare boala. E ca și cum ai vrea să înghiontești paznicul, să ridice privirea și să-și dea seama că-i pătrunde intrusul în încăpere”.

Pentru un cercetător, cancerul este provocator ca obiect de studiu, fiindcă – susține cu tărie Marija – corpul are o abilitate extraordinară de vindecare, cu condiția să facem schimbările potrivite. Multe și mici, nu grandioase. Problema cea mai mare cu remediile bolilor sistemice este că oamenii vor soluții imediate. Pe loc, fără să se implice în propriul proces de vindecare.

Nu mai avem răbdarea și disponibilitatea de a intra înăuntrul nostru și de a găsi niște soluții, de a înțelege cauzele bolilor și de a schimba încet și progresiv stilul de viață care le-a determinat. Vrem o pastilă care să rezolve și durerea de cap, și boala, tot. Nu ne interesează cauzele, vrem să eradicăm efectele. Cu o pastilă dacă se poate, fără să avem vreo contribuție directă în afara actului de a o îngurgita cu un pahar cu apă.

Cum se formează un doctor

Toate studiile ei au condus-o, pe căi diferite, la aceeași concluzie care ghidează activitatea ei din prezent, inclusiv în cadrul Zepter Scientific & Medical Board. „Realizezi că sănătatea, indiferent că vorbim de tratament sau de prevenție, înseamnă să faci multe lucruri mici, zilnice. Da, e un efort de auto-disciplinare și organizare dar… cât de mult contează sănătatea pentru tine?”La finalul zilei n-o să spună nimeni că puțin îi pasă dacă moare mâine. De multe ori, boala e un semnal de alarmă că nu facem ceva bine și că trebuie să facem o schimbare”.

Aici e un cerc vicios însă, rezultat din relația defectuoasă dintre medic și pacient. Așteptăm cu toții acea pastilă magică, fiindcă schimbarea stilului de viață pare prea complicată. Deși, în realitate, e fix invers. Marija îmi povestește că a lucrat la un moment dat cu câteva persoane care aveau probleme de sănătate și le-a explicat că trebuie să înceapă să-și gătescă singure câteva lucruri. „Le-am explicat că trebuie să-și facă un plan cu 2-3 zile înainte și să-și prepare acasă niște mâncăruri simple. Reacția a fost <Ah, ai o abordare extremă, vrei să ne dăm viața peste cap. De ce nu ne dai niște pastile sau un tratament?>”, își amintește Marija. „Să-ți faci timp să gătești singur câteva lucruri de bază, ca să eviți mâncarea procesată, a devenit ceva radical și extremist, dar să ceri o pastilă care să te vindece de la sine nu-i o abordare extremă, nu?”.

Am scris și în articolul anterior despre studiile care au dovedit clar că starea intestinului gros dă starea organismului și determină bolile. De aici și importanța nutriției. ”Mâncăm rapid, strict utilitar, fără să ne gândim prea mult de ce și cum. Mâncatul este principalul mod de a comunica cu propriul corp, iar noi expediem actul în sine în 5 minute, cu telefonul în față. Chiar dacă vii dintr-o familie cu anumite predispoziții genetice spre boală, nu e nimic pecetluit. Nu înseamnă că vei face și tu acele boli, cu condiția să înțelegi regulile jocului și știi cum să schimbi, să repari, să ocolești”.

Cum putem să ne recăpătăm normalitatea?

Intrigată de latura ritualică a medicinei, Marija a plecat în Brazilia pentru doi ani, pentru a înțelege etnomedicina: modul în care triburi străvechi din junglă își rezolvă problemele de sănătate, departe de lumea civilizată. „Ei nu au ibuprofen sau aspirine, folosesc plante, remedii străvechi. Ce am vrut eu să înțeleg e cum reușesc să citeasă semnele corpului și natura. Deși habar nu au de farmacologie, ei știu că, extrăgând frunzele unei plante într-o anumită perioadă din an, acestea au o anumită substanță, care poate vindeca o anumită afecțiune. Își ascultă corpul și ascultă natura”, explică Marija.

„Firește, nu înseamnă că recomand să ne mutăm toți în junglă și să ne conectăm cu natura, nu cred în extreme. Eu iubesc orașul, civilizația, dar cred în aceleași timp că această civilizație nu înseamnă să rămâi mut și orb în fața corpului tău. Nu trebuie să-l știi până la ultima celulă, dar e vital să ai un dialog cu el, o comunicare să-ți dea niște semnale când e cazul”. 

Pe de altă parte, nu trebuie să devenim nici obsedați de sănătate. Există tot mai mulți oameni care se stresează în permanență dacă alimentele pe care le mănâncă sunt sută la sută organice, când iau o înghițitură de ceva se dau de ceasul morții că nu e bio și astfel devin sclavii anxietății. Au mereu impresia că nu mănâncă îndeajuns de sănătos, că nu sunt suficient de bio și de organici. Trebuie să fie un echilibru.

„E greu și nu vreau ca discursul meu să sune hipiot: conectează-te cu natura și fii zen. Viața e grea, e un echilibru fragil și greu de atins. Dar trebuie să înveți un pic de peste tot. Important e să nu ajungi, cum spuneam, să crezi că e în regulă să glorifici durerea de cap, durerea de spate, nesomnul, sub pretextul faptului că lucrezi din greu și că așa fac toți oamenii din jurul tău”.

Deși are acest dar rarisim de a explica lucruri complicate pe înțelesul tuturor, nu vorbește despre munca ei decât în sferele profesionale sau atunci când cineva o întreabă. Mitul cercetătorului care trăiește în lumea lui și vorbește doar despre munca lui n-are nicio legătură cu firea jovială și veselă a Marijei. Până de curând, recunoaște zâmbind, prietenii ei nici nu știau prea multe despre cercetările ei și despre toate lucrurile inovative pe care le face. Nu simte nevoia să bată toba, tace și face.

De la astrofizică la oncologie

Cariera universitară a Marijei a început cu farmacologie clinică, pe care a continuat-o cu facultatea de medicină, dar ca structură mentală este astrofizician prin excelență. A și studiat fizică nucleară, fascinată fiind de modul în care legile fizicii șlefuiesc universul și pe noi, cei din el. ”Medicina repară lucruri, pune la loc, ca să vorbesc în termeni simpliști, dar pe mine m-a pasionat mai întâi echilibrul dintre fizică și medicină. Să înțeleg corpul uman, dar să înțeleg și cum influențează mediul corpul uman, atât la nivel fizic cât și mental”.

”Am vrut să găsesc niște răspunsuri la cum funcționează corpul uman: ce ne ține în viață, ce ne omoară și cum ne putem îmbunătăți calitatea vieții”, explică ea. Mergând din aproape în aproape, și-a dat seama că, mai mult decât să studieze ceea ce ne omoară, adică problemele oncologice pe care le-a explorat mulți ani, își dorește să explice pe înțelesul oamenilor partea cu „calitatea vieții”. ”Publicul trebuie educat și n-o spun în sensul condescendent, ci în sensul de informare corectă. Fără să avem informație, oricât de inteligenți am fi pe cont propriu, nu vom reuși să folosim toată știința care există în folosul nostru. Trebuie să fim bine-informați”.

Citește aici opinia Marijei Rakonjac despre folosirea luminii polarizate pentru anti-aging.

Cum ne putem determina starea de inflamație din corp, pornind de la un test care durează 5 minute.

Follow:
Share:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *